Glaucomul - cum ne protejăm împotriva orbirii


În articolul de astăzi tratăm un subiect important pentru sănătatea oculară și prevenirea afecțiunilor grave - anume glaucomul - ce este, care sunt simptomele și cum poți evita orbirea pe termen lung.

Ce este glaucomul?

Cauze de orbire 2010

Glaucomul, cunoscut în popor și sub denumirea de apă neagră, este o afecțiune caracterizată prin tensiune intraoculară crescută, care determină orbirea prin distrugerea completă, progresivă și ireversibilă a nervului optic. Numărul cazurilor de glaucom în România se estimează undeva la aproximativ 140.000, conform Societății de Glaucom, și reprezintă a doua cauză de orbire, după cataractă, conform Organizației Mondiale de Sănătate.

Tipuri de glaucom

Glaucomul poate fi primar, când apare izolat, sau secundar când este cauzat de alte afecțiuni oculare:

  • glaucomul primar este bilateral, dar asimetric (apare întâi la un ochi, apoi la celălalt), și se transmite ereditar;
  • glaucomul secundar este unilateral, evoluează în mod subacut (simptomele sunt mai puțin evidente) și apare în urma unor traumatisme locale sau ca efect advers în urma unor tratamente.

Cum se formează glaucomul?

Nu există cauze specifice pentru care se formează glaucomul, însă cauza generală este ineficiența ochiului de a menține un echilibru între cantitatea de lichid intraocular produsă și cantitatea care se scurge mai departe. Așa cum o minge de baschet sau fotbal are nevoie de o presiune a aerului optimă pentru a-și păstra forma sferică, globul ocular are nevoie de o presiune optimă a fluidelor interne pentru a-și menține forma de glob și capacitatea de a vedea.

În momentul în care intervine un factor care afectează capacitatea ochiului de reglare a presiunii intraoculare (PIO), aceasta poate crește la un nivel periculos de mare și cauza apariția glaucomului. Deși glaucomul este deseori asociat cu tensiunea ridicată a ochiului, acesta poate apărea și la persoanele cu o tensiune normală a ochiului (glaucom cu tensiune normală). Oamenii care suferă de acest tip de glaucom au nervul optic extrem de sensibil la ceea ce s-ar considera un PIO normal.

Când apare glaucomul?

Cel mai frecvent tip de glaucom apare în jurul vârstei de 40 de ani și este asimptomatic până în stadiile avansate. Pacientul nu prezintă niciun fel de simptome specifice care l-ar putea determina să se adreseze vreunui medic oftalmolog. Numai câmpul vizual se îngustează treptat, dar acest lucru nu este sesizat de pacient. Acesta poate pierde până la 40% din vedere fără să își dea seama.

În stadiile avansate, câmpul vizual devine tubular (pacientul vede în față, dar nu și pe lateral). Orice pierdere de vedere ce apare din cauza glaucomului nu se mai poate recupera niciodată cu niciun fel de tratament medical sau chirurgical și apare din cauza faptului că presiunea mare din ochi apasă pe nervul optic și îl distruge progresiv. Glaucomul nu doare, el orbește!

Diagnostic precoce și tratament glaucom

Diagnosticul precoce și tratamentul sub supravegherea medicului oftalmolog reprezintă singura modalitate pentru prevenirea și stoparea evoluției bolii. Tratamentul pentru glaucom este atât medical (cu picături), cât și chirurgical, și are ca obiectiv menținerea tensiunii intraoculare în limite normale. Tratamentul se face toată viața.

În momentul în care tratamentul cu picături nu mai compensează tensiunea intraoculară, se recurge la intervenția chirurgicală, care nu redă însă vederea, ci oprește deteriorările. Supravegherea pacienților este foarte importantă și se face prin tonometrie (măsurarea lunară a tensiunii intraoculare), examinarea fundului de ochi la câteva luni, câmp vizual la 6 luni și tomografie computerizată de nerv optic.

Când mergem la control?

glaucom consultatie

Orice persoană peste 40 de ani ar trebui să meargă în mod regulat la oftalmolog, chiar dacă nu are aparent probleme de vedere. După vârsta de 60 de ani, pacienții trebuie să meargă la un consult oftalmologic complet o dată sau de două ori pe an.

Factori de risc

Există anumite categorii de persoane care sunt predispuse la a dezvolta glaucom. Acestea suferă de următoarele afecțiuni:

  • diabet;
  • hipertensiune sau hipotensiune arterială;
  • dureri de cap de tip migrenos;
  • sindrom Raynaud;
  • miopie avansată;
  • boli de inimă sau tiroidă.

Fiind o boală ereditară, persoanele care au rude de sânge diagnosticate cu glaucom sunt cu 30% mai predispuse să dezvolte aceeași afecțiune din cauza factorului genetic. Loviturile directe la ochi pot cauza glaucom primar cu unghi deschis sau glaucom traumatic. Acest tip de glaucom poate apărea imediat după lovitură sau la mai mulți ani de la incident.

Simptome glaucom

Ochi cu glaucom

Cercetătorii nu cunosc încă exact care ar fi cauzele producerii glaucomului, însă se asociază cu producerea unei presiuni în ochi, cauzată de un fluid cunoscut sub numele de umoare apoasă. Simptomele provocate de instalarea glaucomului sunt difuze si pot fi ușor atribuite oboselii, de aceea majoritatea persoanelor nici nu le sesizează! Glaucomul se manifestă prin:

  • dureri nesemnificative în jurul ochiului;
  • dureri de cap puternice;
  • roșeața ochiului;
  • vedere încețoșată cu halouri colorate (cercuri iriene);
  • senzație de disconfort la unul sau la ambii ochi (greutate și tensiune);
  • crampe oculare;
  • diminuare a capacității de a vedea la apus;
  • creșterea presiunii intraoculare;
  • îngustarea câmpului vizual.

Cum se desfășoară o consultație pentru glaucom?

Pentru a obține un diagnostic cât mai precis, există cinci factori ce trebuie verificați pentru a diagnostica glaucomul:

Ce se examinează Numele testului
Presiunea oculară internă Tonometrie
Forma și culoarea nervului optic Oftalmoscopie (examinare cu ochiul dilatat)
Câmpul vizual complet Perimetrie (examinarea câmpului vizual)
Unghiul din ochi unde irisul întâlnește corneea Gonioscopie
Grosimea corneei Pahimetrie

Viața cu glaucom

Cu toate că glaucomul este o boală care nu se vindecă niciodată, întrucât nervul afectat nu mai poate fi refăcut, acesta poate fi ținut sub control, și cu tratamentul potrivit, se poate duce o viață cât se poate de normală. Pentru persoanele cărora li s-a deteriorat vederea, există centre de reabilitare, unde sunt ajutate să își reia activitățile de zi cu zi. Aceste metode sunt personalizate și adaptate în funcție de locuință, stil de viață, sarcini zilnice și hobby-uri. Există și mici aparate de vedere care vin în ajutorul celor care suferă de glaucom, precum:

  • telescoape inverse, care micșorează imaginea, adaptând-o la câmpul vizual care le-a rămas pacienților care au suferit de pierderea vederii periferice;
  • lupe, care vin în toate formele sau mărimile, de la clasice, care se țin în mână, la dispozitive electronice desktop;
  • dispozitive cu litere/numere mari, precum ceasuri, telefoane, telecomenzi;
  • materiale printate mari, precum cărți de citit, ziare, reviste, cărți de joc, etichete, puzzle-uri;
  • îmbunătățiri în ceea ce privește utilizarea calculatorului și a internetului, precum tastaturi și monitoare mari, lupe de ecran, software pentru citirea de pe ecran, iar website-urile oferă acum opțiuni ajustabile în ceea ce privește dimensiunile fontului și contrastul culorilor;
  • dispozitive audio, cum ar fi cărți, ceasuri, calculatoare și aparate care să ajute la citit, planificarea programărilor, plata facturilor, planificarea meselor;
  • aplicații pentru smartphone sau alte dispozitive electronice portabile.

Glaucomul este o boală cu care se poate trăi, iar datorită stadiului în care a avansat tehnologia, orice pacient diagnosticat cu glaucom poate duce o viață normală. Controlul de rutină este cea mai bună metodă de a preveni glaucomul! Cu cât este pus un diagnostic mai din timp, cu atât vederea este afectată mai puțin, iar calitatea vieții nu o să aibă atât de mult de suferit.

 

Echipa Videt recomandă: nu lăsa glaucomul să îți întunece viața! Programează-te la o consultație gratuită cât mai curând.

Comentarii

Aveți întrebări?